Jocuri de petrecere
Un bilet pe frunte și 20 de întrebări
Cine sunt eu? are cea mai scurtă pregătire dintre toate jocurile de petrecere: un bilet, un pix și o frunte. Fiecare jucător primește o identitate pe care o văd toți ceilalți, mai puțin el, și trebuie să o descopere punând întrebări cu răspuns da sau nu.
Ultima actualizare:
Timp de citire:7 minute
Lungime ghid:1.466 de cuvinte
Unde cumperi
Tot jocul se ține pe un bilețel lipit pe frunte, deci singurul lucru care contează este ca lipiciul să reziste o rundă întreagă. Papetăria bună face mai mult decât orice cutie scumpă.
Unele linkuri către magazine sunt linkuri de afiliere. Putem primi un comision dacă faci o achiziție prin ele, fără cost suplimentar pentru tine.
Pasul zero
Jocul merge cel mai bine în jurul unei mese sau în cerc pe canapele, unde fiecare vede clar fruntea celorlalți. Pentru 3–12 jucători nu e nevoie de echipe; la grupuri mai mari, faceți două cercuri separate. Folosește bilețele autoadezive și un pix cu vârf gros, ca numele să se citească de la doi metri.
Înainte de scriere, stabiliți o categorie comună dacă la masă sunt oameni de vârste diferite. Copiilor le poți spune pur și simplu că sunt „un personaj secret” și că pot afla cine sunt doar întrebând lucruri la care ceilalți răspund cu da sau nu. Fă o tură de probă cu un nume ușor, ca să vadă cum funcționează.
Regulile de joc
O rundă se joacă pe rând, în cerc. Când vine tura ta, pui întrebări cu răspuns da sau nu despre identitatea de pe frunte, iar grupul răspunde cinstit. Cât timp primești da, continui; la primul nu, rândul trece la vecin. Între ture, ține minte ce ai aflat deja și construiește pe acele răspunsuri. Runda se încheie când cineva își ghicește identitatea sau, în varianta pe puncte, când au ghicit toți.
Formulează întrebarea astfel încât grupul să poată răspunde fără ezitare, de exemplu „Sunt cunoscut pentru muzică?” în loc de „Ce fac eu?”. Întrebările largi îți elimină mai multe variante deodată decât cele foarte precise. Dacă ai mai multe idei, alege-o pe cea care împarte posibilitățile cât mai aproape de jumătate.
Un da te lasă să întrebi imediat din nou, fără să aștepți o tură întreagă. Profită de asta ca să mergi în aceeași direcție: dacă ai aflat că ești sportiv, întreabă apoi dacă joci fotbal, dacă ești român, dacă ești încă activ. Un șir de patru-cinci răspunsuri afirmative te poate aduce aproape de nume într-o singură tură.
Un nu nu e o pierdere totală, pentru că ai aflat ceva sigur despre identitatea ta. Spune-l cu voce tare sau notează-l în minte, de exemplu „nu sunt în viață”, ca să nu repeți întrebarea la tura următoare. Între timp, ascultă întrebările celorlalți: îți pot da idei despre cum să-ți restrângi propria listă.
Încearcă un nume doar când ești destul de sigur, după ce ai stabilit categoria, epoca și câteva detalii. Dacă știi că ești o gimnastă română celebră, încercarea „Sunt Nadia Comăneci?” are șanse mari. Un nume aruncat prea devreme îți consumă tura și nu îți spune mai nimic în plus despre tine.
Răspunsurile de tipul „da, dar…” sau un zâmbet complice îi dau jucătorului informații pe care nu le-a cerut. Dacă nimeni nu e sigur de răspuns, de exemplu dacă un personaj de desene animate poartă pălărie, grupul spune că nu știe, iar întrebarea nu se pierde. Când apar păreri împărțite, decide majoritatea celor de la masă.
După ce ai ghicit, devii unul dintre cei care răspund și ai grijă ca răspunsurile să fie corecte. E un rol important, pentru că un da greșit îl poate trimite pe altcineva pe o pistă falsă pentru mai multe ture. Poți păstra biletul ca amintire sau îl lipești pe o foaie cu toate identitățile din seara respectivă.
Condiția de victorie
În varianta clasică, jocul se termină în momentul în care primul jucător își spune corect identitatea. Dacă vreți să joace toată lumea până la capăt, notați ordinea în care ghicește fiecare și dați puncte descrescătoare: de exemplu, 5 puncte primului, 4 celui de-al doilea și așa mai departe. La egalitate de puncte după mai multe runde, câștigă cel care a avut nevoie de mai puține întrebări.
Ca să rămână amuzant, ajutați-i pe cei blocați cu o întrebare sugerată de grup, nu cu indicii directe. Și nu lăsați pe nimeni singur la final: ultimii doi jucători primesc toată atenția mesei.
Jocul se câștigă cu întrebări care taie lista de posibilități în jumătate, nu cu încercări la noroc. O ordine care funcționează aproape mereu:
După aceste cinci sau șase întrebări ai de obicei o categorie mică, iar abia acum are rost să încerci nume concrete.
Testul unui nume bun: dacă oricine de la masă ar putea răspunde corect la zece întrebări despre el, numele merge.
Demo interactiv
Apasă butonul și vei primi un nume, exact ca atunci când extrageți biletele din bol la începutul rundei.
Identitatea trasă
Sherlock Holmes
Scrie numele pe un bilet și lipește-l pe fruntea unui jucător, fără să îl vadă. El pune întrebări cu răspuns da sau nu până își descoperă identitatea.
Ultimele nume trase
Părerea cititorilor
Dă o notă de la 1 la 5 stele pentru calitatea textului, nu pentru joc. Nu ai nevoie de cont, votul se salvează imediat și intră în media afișată alături.
Ce întreabă lumea
Continuă cu
UșorVezi și regulile de la MimăZero cuvinte, maximum brațeCitește ghidul 
MediuVezi și regulile de la DetectivulUn vinovat, un detectiv, o cameră plină de suspecțiCitește ghidul Pasul următor
Vezi alt joc din jocuri de petrecere
Comentarii