Jocuri de masă
Trei piese pe o linie și adversarul pierde una. Simplu de învățat, greu de stăpânit.
Țintarul, cunoscut și ca moara, e un joc de strategie pentru doi, cu câte 9 piese pe o tablă cu trei pătrate. Așezi piesele, apoi le muți pe linii și încerci să aliniezi trei, adică să faci o moară. Fiecare moară îți dă dreptul să scoți o piesă adversă. Află regulile, zborul cu trei piese și cele mai bune mișcări.
Ultima actualizare:
Timp de citire:10 minute
Lungime ghid:2.067 de cuvinte
Unde cumperi
Unele linkuri către magazine sunt linkuri de afiliere. Putem primi un comision dacă faci o achiziție prin ele, fără cost suplimentar pentru tine.
Pasul zero
Punctele de joc sunt colțurile și mijloacele laturilor celor trei pătrate, adică 24 în total. Liniile care le unesc arată singurele drumuri pe care se pot muta piesele. În varianta clasică nu există diagonale, deci dintr-un colț poți pleca doar în două direcții.
Merită să numiți punctele ca la șah, cu litere de la a la g și cifre de la 1 la 7. Colțurile pătratului exterior devin a1, g1, g7 și a7, iar mijloacele lui sunt d1, g4, d7 și a4. Așa puteți discuta ușor o poziție sau nota o partidă.
Regulile de joc
O partidă de țintar are trei etape. În prima, voi doi așezați pe rând cele 18 piese pe tablă. În a doua, mutați piesele pe linii, câte un pas spre un punct liber vecin. În a treia, când un jucător mai are doar trei piese, el poate sări oriunde pe tablă. În toate etapele, trei piese aliniate înseamnă o moară și o piesă adversă scoasă din joc.
În prima etapă, fiecare mutare înseamnă să pui una dintre piesele tale pe orice punct liber de pe tablă. Albul pune prima piesă, negrul pe a doua și tot așa, până când toate cele 18 piese au fost puse. Nu poți muta piesele deja așezate cât timp mai ai piese în mână, deci fiecare alegere de loc contează pentru tot restul partidei.
O moară înseamnă trei piese de aceeași culoare pe o singură linie dreaptă: o latură a unui pătrat, de exemplu a1, d1, g1, sau o linie de legătură, de exemplu d1, d2, d3. Trei piese pe un colț, care se întâlnesc în unghi, nu formează moară.
De fiecare dată când închizi o moară, alegi o piesă a adversarului și o scoți definitiv de pe tablă. Nu ai voie să iei o piesă care face parte dintr-o moară a lui, decât dacă toate piesele lui sunt în mori. Piesele scoase nu se mai întorc pe tablă, iar regula se aplică la fel în prima etapă, cât și în cele următoare.
După ce toate piesele au fost așezate, fiecare mutare înseamnă să duci o piesă proprie pe un punct liber vecin, de-a lungul unei linii. Nu sari peste alte piese și nu muți pe diagonală. Dacă ai piesă pe d2, poți merge doar pe d1, d3, b2 sau f2, dacă sunt libere.
O moară deja formată nu îți aduce nimic dacă stă pe loc. Poți însă scoate o piesă din ea, iar la mutarea următoare să o aduci înapoi: moara se închide din nou și iei încă o piesă adversă. Adversarul va încerca să ocupe punctul liber între timp.
În varianta cea mai jucată, când îți rămân doar trei piese, nu mai ești legat de linii: poți muta oricare dintre ele pe orice punct liber de pe tablă. Regula îi dă celui aflat în inferioritate o șansă reală de a face o moară surpriză. Adversarul cu mai multe piese continuă să mute normal, câte un pas pe linii, până ajunge și el la trei.
La fiecare tură trebuie să muți o piesă. Dacă toate piesele tale sunt blocate și niciuna nu are un punct liber vecin, ai pierdut partida, chiar dacă ai mai multe piese decât adversarul.
Condiția de victorie
Câștigi când adversarul rămâne cu doar două piese, pentru că din două piese nu se mai poate forma nicio moară. Câștigi și atunci când adversarul nu mai are nicio mutare legală, chiar dacă are încă multe piese pe tablă.
Țintarul este un joc echilibrat: cu joc perfect din ambele părți, o partidă se termină la egalitate. De aceea, la jucători de nivel apropiat, remiza apare des, iar mulți stabilesc dinainte o regulă de egalitate, de exemplu atunci când aceeași poziție se repetă de trei ori.
Dacă numești coloanele de la a la g și rândurile de la 1 la 7, cele 24 de puncte arată așa:
Cele mai valoroase puncte sunt d2, f4, d6 și b4, pentru că fiecare are patru vecini. Punctele din mijlocul laturilor exterioare și interioare au câte trei vecini, iar cele 12 colțuri doar câte doi. O piesă pe un punct cu patru vecini e greu de blocat și participă la două mori posibile deodată.
În total există 16 linii pe care se poate forma o moară: câte patru laturi pentru fiecare dintre cele trei pătrate, plus cele patru linii de legătură. Fiecare punct de pe tablă face parte din exact două astfel de linii, de aceea o singură piesă bine plasată te poate apropia de două mori diferite.
Iată cum poate arăta prima etapă și de ce contează fiecare piesă pusă.
Observă ritmul: fiecare piesă pusă fie creează o amenințare, fie blochează una. Cine reușește să facă două amenințări simultane, numite furculiță, câștigă o piesă, pentru că adversarul poate bloca doar una. Pe la mijlocul primei etape, gândește-te și la a doua: o piesă pusă acum pe un colț izolat poate rămâne blocată mai târziu, iar o piesă pe un punct central îți dă mai multe drumuri când începi să muți.
Sub numele de moara sau țintar circulă mai multe variante, așa că stabiliți dinainte cu ce reguli jucați.
Un exemplu de final cu zbor: albul are 5 piese, negrul doar 3, pe a1, d1 și e5. Negrul amenință moara a1, d1, g1, pentru că poate zbura de pe e5 direct pe g1. Albul trebuie să ocupe imediat g1, altfel pierde încă o piesă. Apoi negrul caută o altă linie cu două piese proprii, iar albul trebuie să răspundă din nou. Cel cu mai multe piese câștigă de obicei doar dacă își păstrează calmul și închide pe rând fiecare linie periculoasă, în timp ce își construiește propria moară.
Țintarul e potrivit de la 6 ani, pentru că regulile de bază se explică pe o singură tablă și nu cer calcule. Începe cu moara mică, cu trei piese pe o tablă de 3 pe 3, până când copilul înțelege ideea de aliniere și de blocare. Apoi treci la tabla mare, dar joacă primele partide fără zbor și fără restricția pieselor din mori, ca să fie mai puține lucruri de ținut minte.
Un exercițiu util: așază pe tablă o poziție cu două piese albe pe o linie și cere-i copilului să găsească singur punctul care trebuie blocat. După câteva încercări, începe să vadă amenințările înainte să apară. Lasă-l să câștige ocazional, dar nu îi arăta mutarea bună de fiecare dată; întreabă-l mai întâi ce crede că va face adversarul. Dacă îi plac jocurile de strategie, următorii pași firești sunt damele și apoi șahul.
Părerea cititorilor
Dă o notă de la 1 la 5 stele pentru calitatea textului, nu pentru joc. Nu ai nevoie de cont, votul se salvează imediat și intră în media afișată alături.
Ce întreabă lumea
Continuă cu
MediuVezi și regulile de la TableNoroc la zaruri, cap la mutăriCitește ghidul 
UșorVezi și regulile de la DameRegulile se învață în cinci minute, capturile în lanț în cinci partideCitește ghidul 
AvansatVezi și regulile de la ȘahZero noroc, doar mutările tale și ale adversaruluiCitește ghidul 
MediuVezi și regulile de la RemiAranjezi cărțile până când mâna ta are sensCitește ghidul Pasul următor
Vezi alt joc din jocuri de masă
Comentarii