Cum se joacă Poker

Lista de mai jos merge de la cea mai puternică la cea mai slabă mână. Merită ținută pe telefon sau scrisă pe un bilet la primele partide, pentru că aproape toate discuțiile de la masă pornesc de aici.

1. Chintă roială: 10, J, Q, K, A, toate de aceeași culoare. Cea mai rară mână din joc.
2. Chintă de culoare: cinci cărți consecutive de aceeași culoare, de exemplu 5, 6, 7, 8, 9 de inimă roșie.
3. Careu: patru cărți de aceeași valoare, de exemplu patru de 7, plus o carte oarecare.
4. Full: trei cărți de o valoare și două de alta, de exemplu trei dame și doi de 4.
5. Culoare: cinci cărți de aceeași culoare, care nu sunt consecutive, de exemplu A, J, 8, 6, 2 de romb.
6. Chintă: cinci cărți consecutive de culori amestecate, de exemplu 6, 7, 8, 9, 10. Asul poate fi și jos: A, 2, 3, 4, 5.
7. Trei de un fel: trei cărți de aceeași valoare, de exemplu trei de 8.
8. Două perechi: de exemplu doi valeți și doi de 5.
9. O pereche: de exemplu doi de 10.
10. Carte mare: nicio combinație. Contează cea mai mare carte, apoi următoarea și tot așa.

Cele două confuzii clasice: culoarea bate chinta, iar fullul bate culoarea. Dacă reții doar atât, eviți jumătate din certurile de la prima seară de poker.

Cea mai mare diferență dintre un începător și un jucător obișnuit nu e cum joacă la river, ci câte mâini aruncă înainte de flop. O regulă simplă pentru primele seri:

• Joacă aproape mereu: perechi mari (A-A, K-K, Q-Q, J-J) și A-K.
• Joacă de cele mai multe ori: perechi medii (10-10 până la 7-7), A-Q, A-J și K-Q, mai ales dacă sunt de aceeași culoare.
• Joacă doar când ești printre ultimii la vorbă: cărți consecutive de aceeași culoare, ca 8-9 sau 9-10, și perechi mici.
• Aruncă fără regrete: combinații ca 2-7, 3-9 sau J-4 de culori diferite. Par să aibă potențial, dar pierd mult mai des decât câștigă.

Jucătorul de pe butonul de dealer vorbește ultimul în toate rundele de după flop. Asta înseamnă că vede ce au făcut toți ceilalți înainte să decidă. Cu cât ești mai aproape de buton, cu atât poți juca mai multe mâini. Cu cât ești mai aproape de orbi, cu atât trebuie să fii mai selectiv, pentru că decizi primul și pe întuneric.

Șase jucători, orbi de 1 și 2 jetoane. Ești aproape de buton și primești A de inimă roșie și K de treflă.

1. Înainte de flop: doi jucători au plătit orbul mare. Măsori la 7 jetoane, pentru că A-K e o mână puternică. Un singur jucător plătește, ceilalți aruncă.
2. Flop: K de romb, 7 de treflă, 2 de inimă roșie. Ai pereche de regi cu as, cea mai bună carte alăturată posibilă. Adversarul dă check, tu pariezi cam jumătate din pot, el plătește.
3. Turn: 9 de inimă neagră. Nu schimbă mare lucru. Adversarul dă din nou check, tu pariezi iar, el plătește.
4. River: 4 de romb. Adversarul dă check pentru a treia oară. Aici decizi dacă mai pariezi sau dai check și arăți cărțile. Faptul că a plătit de două ori fără să mărească sugerează o mână medie, deci un pariu mic e de obicei alegerea bună.

Ideea exemplului: nu ghicești cărțile adversarului, ci citești ce sugerează pariurile lui la fiecare pas.

• Orbi (blinds): pariurile obligatorii puse înainte de împărțire, ca să existe ceva în pot.
• Check: treci rândul fără să pariezi, posibil doar dacă nimeni n-a pariat înaintea ta.
• Call: plătești pariul făcut de altcineva.
• Raise: mărești pariul.
• Fold: arunci cărțile și ieși din mână.
• Pot: toate jetoanele puse în mâna curentă.
• Stack: jetoanele pe care le ai în fața ta.
• Kicker: cartea alăturată care decide între două mâini de același tip, de exemplu între două perechi de regi.

Pentru o seară acasă, jucați pe jetoane, nu pe bani. Jocul rămâne la fel de tensionat, iar nimeni nu pleacă supărat.