Cum se joacă Uno: reguli, cărți speciale și punctaj

• Cifre 0–9: câte o carte cu 0 și câte două cu 1–9 în fiecare culoare; se joacă pe culoare sau pe cifră și valorează cât arată.
• Skip: următorul jucător pierde tura; 20 de puncte.
• Reverse: se schimbă sensul jocului; în doi, joci din nou; 20 de puncte.
• +2: următorul trage două cărți și nu joacă; 20 de puncte.
• Wild: se pune oricând și alegi culoarea; 50 de puncte.
• Wild +4: alegi culoarea, iar următorul trage patru și pierde tura; permis doar fără cărți din culoarea cerută; 50 de puncte.
• Cărți noi din pachetele recente: unele cutii conțin și o carte care amestecă mâinile tuturor și câteva cărți albe pe care le personalizezi; dacă pachetul tău nu le are, joci exact după regulile de mai sus.

Să zicem că joci cu Ana, Bogdan și Cristi, iar tu termini primul mâna. Ana a rămas cu un 3, un 8 și un Skip, adică 3 + 8 + 20 = 31 de puncte. Bogdan are un Wild și un 5, deci 50 + 5 = 55. Cristi are doar un 0, care nu valorează nimic. Adunat, primești 31 + 55 + 0 = 86 de puncte. Notezi totalul pe o foaie și treceți la mâna următoare. După patru-cinci mâini câștigate cu cărți speciale prinse în mâinile altora, ajungi repede spre 500. Asta arată de ce merită să scapi devreme de cărțile Wild când vezi că cineva e aproape de final: fiecare îți poate aduce 50 de puncte în minus.

Uno Flip folosește cărți tipărite pe ambele fețe. Începeți pe partea luminoasă, unde găsești cărți familiare, dar penalizarea mică e +1, iar Wild-ul puternic dă +2. Când cineva joacă o carte Flip, se întorc toate cărțile: din mână, din teanc și de pe masă. Pe partea întunecată apar culori noi și cărți mai dure, cum ar fi +5, Skip pentru toți (joci din nou) sau un Wild care îl obligă pe următorul să tragă până dă de culoarea aleasă. Ține minte că și adversarii văd acum fața cealaltă a cărților tale.

Uno No Mercy este ediția gândită pentru haos. Aici adunarea cărților de tras este regulă oficială, nu de casă, iar pachetul conține penalizări de +6 și +10. Când nu poți juca, tragi până găsești o carte bună. Cine ajunge la 25 de cărți în mână iese din joc, așa că poți câștiga și rămânând ultimul în picioare. În plus, un 0 trimite mâinile tuturor mai departe în sensul jocului, iar un 7 te obligă să faci schimb de mână cu cine alegi. Regulile exacte diferă puțin de la o tipărire la alta, deci citește foaia din cutie înainte de prima partidă.

Multe grupuri joacă Uno cu reguli care nu apar în varianta clasică. Cele mai cunoscute sunt adunarea cărților +2 și +4 (răspunzi cu o carte de același fel, iar totalul îl trage primul care nu mai are cu ce răspunde), tragerea din teanc până găsești o carte bună, regula lui 0 și 7 împrumutată din No Mercy și „tăierea”, adică dreptul de a pune instant o carte identică cu cea de pe masă, chiar dacă nu e rândul tău. Toate sunt reguli de casă: sunt în regulă cât timp le stabiliți înainte de prima mână și le respectă toată lumea.

Dacă ai crescut în România, aproape sigur ai jucat Macao, rudă tradițională a lui Uno. Ideea e aceeași: potrivești culoarea sau valoarea și încerci să rămâi primul fără cărți, anunțând ultima carte. Diferențele țin de pachet și de cărțile speciale. Macao se joacă cu un pachet obișnuit de 52 de cărți, cu 5 cărți în mână, iar efectele vin de la cărți normale: 2 și 3 te pun să tragi, 4 te oprește, asul schimbă culoarea, iar jokerii dau penalizări mari. Uno are un pachet dedicat, cu simbolurile tipărite pe cărți, așa că e mai ușor de învățat de copii și de cine nu știe regulile locale. Un alt contrast: la Macao adunarea penalizărilor e obișnuită în multe case, pe când la Uno clasic nu e permisă.